Ficusul este plantă ornamentală lemnoasă arborescentă sau agățătoare care se adaptează la diverse condiții. Sunt toate plante foarte elegante, iar unele se cultivă în apartament pentru frumusețea frunzelor deosebit de decorative. Frunzele sale sunt deosebit de apreciate pentru forma, mărimea și culoarea lor. Întreaga plantă conține latex.
Tulpina este elastică, ușor modelabilă, foarte ramificată. Frunzele sunt alungit-lanceolate, colorate în diverse nuanțe, de la verde intens, la verde crud, lucioase. Unele specii de ficus au frunzele variegate.
Ficusul se replantează la fiecare 2 ani, în aprilie, utilizând un pământ îmbogățit cu humus și frunze ; din aprilie până în septembrie trebuie să fie udat abundent ; ambientul trebuie menținut umed prin stopiri regulate, iar în perioadele cele mai calde, chiar zilnice ; mai mult, ghiveciul trebuie așezat pe suporturi pline cu pietriș ud ; în perioada de creștere se administrează îngrășăminte cu concentrație mare de azot.
Aceste specii iubesc căldura și nu suferă nici măcar la temperaturi de peste 24 grade Celsius. Necesarul de lumină variază în funcție de specie : Ficus elastica si Ficus benjamina trebuie expuse la lumină, în timp ce Ficus diversifolia (ARBUST) si Ficus pumila (catarator) iubesc locurile semiumbroase.
Speciile de ficus cu frunze lucioase trebuie curățate periodic cu o cârpă udă sau cu peparate adecvate. Toamna și iarna plantele se udă mai puțin; pământul trebuie menținut umed, dar nu ud, iar planta trebuie stropită regulat. Mențineți o temperatură în jurul a 18 grade Celsius.
Reproducere : Speciile tip arbust (Ficus benjamina) se reproduce prin butași lungi de 10-15 cm prelevați din vârfurile ramurilor. Lăsați să se usuce taietura timp de o noapte si plantați-i într-un amestec de pământ și nisip în părti egale , la 21 grade Celsius, tratându-i la fel ca și pe butașii derivați din frunze.
Unele specii, care în mediul natural devin arbori adevarați, eleganți, cum este, de exemplu, Ficus elastica, în ghiveci tind să crească în înălțime, pierzându-și treptat frunzele situate la baza tulpinii. Dacă planta devine prea înaltă sau dacă este prea desfrunzită, aveti grijă să o butășiți.
Pericole si precautii : atenție la modul în care udați ficusul; lipsa apei produce veștejirea și căderea frunzelor, excesul de apa produce îngălbenirea sau caderea frunzelor si putrezirea radacinilor.
Infestarea cu păianjenul roșu se combate crescând umiditatea și stopind planta cu un acaricid specific ; coșenilele făinoase și brune trebuie îndepărtate cu o pensulă înmuiată în alcool denaturat sau cu un insecticid sistemic.
FICUS BENJAMINA
Face parte din familia Moraceae.
Ficus benjamina este un arbust foarte ramificat, cu un aspect elegant, care cultivat în ghiveci are o înălțime de 60-200 cm.
Ficus benjamina este un arbust foarte ramificat, cu un aspect elegant, care cultivat în ghiveci are o înălțime de 60-200 cm.
Ficus benjamina mai poartă numele de ficusul plangător semănând cu un mesteacăn. Are crestere rapidă, ramificații multe, flexibile, foarte frumos arcuite. Scoarța este deschisă la culoare. Frunzele sunt mici, dar numeroase, cu varful ascutit, colorate intens. Este o plantă splendidă pentru locuințele moderne și are o popularitate în creștere.
Particularitati de ingrijire
- Lumină și amplasament: Ficusul benjamina preferă lumina puternică, dar nu razele se soare directe.
- Temperatura: Iarna, ficus benjamina suportă o temperatură de minimum 10-12C. Dacă este adaptat treptat, chiar și 7-8C.
- Udarea: Vara ficus benjamina se va uda din abundență și se va pulveriza cu apă și pe frunze. Ștergerea frunzelor cu un burete umed este o lucrare care nu trebuie neglijată. Iarna, planta se udă numai când pământul este uscat. Udarea plantei ficus va fi constantă, fără alternanțe mari între udări. Udarea ficusului se face cu apa la temperatura camerei, pe cât posibil în orele dimineții.
- Îngrășământ: se aplică primăvara și vara, de1-2 ori pe lună. În perioada de creștere a plantei ficus benjamina se va administra un îngrășământ pe bază de azot.
- Precauții: Lipsa apei la ficus benjamina duce la pierderea frunzelor și apariția dăunătorilor. Udarea excesivă produce putrezirea pământului de la suprafață. Acesta e recomandat a se schimba în fiecare primăvară. Udarea neregulată sau in excese duce la pătarea neagră (pete maronii pe marginea frunzei) sau pătarea bruna (pete pe ambele fete ale frunzei). Totodată, oscilațiile mari de temperatură, excesul de umiditate, curenții de aer, lumina redusă duc la înnegrirea frunzelor care se usucă și cad. Daca frunzele ficusului se îngălbenesc și cad, e recomandată reducerea udării și stoparea administrării de îngrăsăminte până când se oprește căderea frunzelor. Poate fi atacat și de păduchele lânos, țestos sau roșu. Combatem acest lucru cu stropiri cu insecticidul adecvat.
- Dăunători: Păianjenul roșu se combate prin creșterea umidității și stropirea plantei cu un acaricid. Coșenilele se combat prin ștergerea frunzelor cu o pensulă înmuiată în alcool sau un insecticid sistemic.
- Transplantare: În perioada de creștere e recomandată trasplantarea care presupunea înlocuirea unui strat de 3-4 cm de la suprafața ghiveciului cu pamânt proaspăt. Ficusii nu fac parte din categoria plantelor care necesită cantități mari de îngrășământ și nici nu agreeaza transplantările.
- Înmulțire: Prin butași de 10-15 cm puși într-un amestec de pământ amestecat cu nisip.
- Sol: Un amestec de pământ de frunze în adaos cu humus.
