In ultimii ani oamenii au realizat ca plantele nu sunt intotdeauna 100% carnivore. De exemplu, exista plante lipicioase care ofera un habitat confortabil pentru insecte, care se catara libere pe plante si mananca insectele prinse de frunzele lipicioase. Insectele se impupeaza pe frunze, iar planta absoarbe substante din pupa. Din aceasta cauza se poate argumenta ca planta nu isi digera prada, ci mai degraba insectele fac asta.
Exista si un alt caz si mai subtil, unele plante se bazeaza pe descompunerea bacteriana pentru a-si consuma prada. Cercatatorii au convenit ca aceste plante fac parte din categoria plantelor semi-carnivore, para-carnivore sau sub-carnivore.
Genuri ale plantelor carnivore:
1. Aldrovanda: – sunt plante acvatice, lipsite de radacini, care plutesc pe apa. Aceste plante sunt inrudite cu Dionaea muscipula si impart aceleasi atributii, plantele functionand ca si carnivore sub apa.
2. Brocchinia: – e un gen de bromelii, care include cel putin doua specii care sunt carnivore. Cele doua difera putin intre ele, structura Borcchiniei reducta este de cupa ingusta, in care prada se prinde aparent. Brocchinia hechtoides isi prinde prada intre axile.
3. Byblis: – membrii acestui gen seamana foarte bine cu Drosera. Plantele sunt acoperite cu periori lipicioasi pe care aterizeaza insectele si unde raman prinse. Unele specii de Byblis au enzime digestive (ex. B. gigantea si B. filifolia).
4. Catopsis: – e un gen cu aproximativ 20 specii de bromelii. Doar una, Catopsis berteroniana e carnivora. Planta e o epifita, adica traieste pe scoarta copacilor. E atat de bine adaptata la viata de pe trunchiul copacilor, incat daca o planta cade pe sol moare. Plantele atrag insectele prin coloritul spectaculos, iar aceastea aluneca pe frunze. Spre deosebire de Brocchinia, prada nu e prinsa in cupa centrala ci insectele intra intr-o moarte lenta, pentru ca frunzele se strang in jurul insectei si o blocheaza inauntru.
5. Cephalotus: -Planta provine din Australia, iar cupele ei sunt adevarate minuni ale adaptarii. Peristomul din jurul gurii este plin cu glande care secreta un lichid ce contine si enzime digestive. Prada care cade in cupa nu poate scapa din cauza proiectiilor micorscopice indreptate in jos pe peretele lipicios si datorita “tavanului” de care nu pot trece. Fiecare cupa e plina cu lichidul secretat de glande, deci prada n-are nici o sansa.
6. Dionaea muscipula: – Plantele spre deosebire de animale nu au un sistem nervos central, dar asta nu inseamna ca ele nu au capacitatea de a simti ceea ce exista in jurul lor. Dionaea simte prezenta unei insecte cu ajutorul perisorilor. Acestia daca sunt stimulati rapid, la intervale mici (de aprox 30 sec) concentratia de ioni din frunze creste. Rezultatul este un semnal electric care se propaga prin frunza. Acest impuls transmite frunzei sa-si schimbe dimenisunile. Rezultatul e inchiderea frunzelor.
7. Drosera: -sunt descrise 180 specii, care se gasesc pe toata suprafata Terrei, mai putin in Antarctica. Diversitatea de specii a genului este uimitoare. Unele plante care traiesc in climat tropical traiesc pe tot parcursul anului, altele pe perioada mai rece a anului mor. Unele specii din climatul rece, cu ierni cu ninsori isi petrec perioada rece a anului intr-un mugure dens numit hibernacula. Unele specii sunt inalte, erecte, altele taratoare, altele cresc la nivelul solului.
8. Drosophyllum: – la prima vedere e o planta nespecializata. Planta e lunga, cu frunzele acoperite de tentacule pe care sunt asezate multe tentacule mici rosii. Tentaculele nu se misca si nici frunzele nu se misca. Prada capturata de frunze este digerata de enzimele eliberate de glande si de glandele sesile. Glandele sesile sunt activate de mucusul tentaculelor sau daca tentaculele vecine sunt miscate de catre prada. Plantele acestui gen au cateva adaptari aditionale fata de Dionaea. In primul rand plantele sunt aromate, au un miros asemanator cu cel de miere asemanator cu cel eliberat de Darlingtonia.
9. Genlisea
10. Heliamphora: -Speciile genului provin din Guiana Americii de Sud. Se considera ca aceste plante carnivore sunt primitive, acest gen fiind mai putin studiat.
11. Nepenthes: -este unul dintre cele mai spectaculoase genuri de plante carnivore. Acestea sunt plantele stereotip la care ne gandim atunci cand spunem plante carnivore. Multe provin din sud-estul Asiei si formeaza lastari care se catara pe copaci, capcanele lor carnivore sunt niste “guri” flamande. Nu trebuie sa aveti detalii tehnice pentru a intelege ca plantele sunt periculoase pentru animale. E aproape sigur ca planta produce enzime digestive. Sunt multe specii de animale care au invatat sa supravietuiasca cupelor de Nepenthes, multe tipuri de vietati inclusiv larve de tantari, furnici, paianjeni, sau chiar broaste beneficiaza de o relatie speciala cu Nepenthes. Nepenthes captureaza de obicei artopode mici. Cupele care se afla la nivelul solului tind sa prinda animale taratoare, cele aflate mai sus incearca sa prinda insecte. O alta caracteristica interesanta, unica printre plantele carnivore e ca Nepenthes este o planta dioica, adica face fie flori femele, fie mascule. Majoritatea florilor sunt mascule, de aceea plantelor femele li se atribuie o valoare mai mare.
12. Pinguicula: este un gen de plante care arata ca plante obisnuite, dar sunt de fapt carnivore. Planul arhitectural de baza al plantelor genului este acela al unei rozete care imbraca pamantul cu frunze suculente. Florile, deosebit de dragute se prind de centrul rozetei. Pe suprafata frunzelor daca acestea sunt privite cu atentie se gasesc nenumarati tantari si alte artropode mici. Ele nu sunt doar prinse de frunze ci sunt inecate in noroi si apoi sunt digerate.
13. Roridula: – genul contine doua specii. Cele doua specii provin din Africa de Sud, valorificand terenurile sarace in elemente nutritive si umede. Traiesc alaturi de alte carnivore cum ai fi Drosera si la fel ca plantele din genul Drosera ele prind insectele cu ajutorul frunzelor lipicioase. NU exista o miscare a glandelor sau a frunzelor. Ele prind insectele in mod pasiv. Ceea ce este interesant la roridula este ca desi frunzele sunt glandulare si lipicioase exista doua specii de insecte care se plimba pe planta si chiar o considera “casa”. Acestea sunt insecte specializate carnivore. Aceste creaturi stau de paza pe frunze si atunci cand o insecta se prinde de acestea misuna pe prada si o inteapa pe aceasta si ii sug tot continutul. Apoi insecta impupeaza. Aparent pupa de insecta este absorbita de planta. Experimentele arata insa ca in prezenta insectei planta poate sa absoarba mai bine nutrientii prazii.
14. Sarracenia: – un gen de plante carnivore pasive care se regasesc in NE Statelor Unite, desi exista o specie pe care o gasiti mai la nord, in Canada. Majoritatea speciilor sunt erecte si tubulare. Insectele sunt atrase de plante pentru ca acestea mimeaza florile, cupa este foarte colorata au chiar si glande care secreta un lichid dulce. De remarcat e ca numarul glandelor care secreta lichidul este mai mare in zona de deshidere a cupei..un loc periculos pentru insecte! S-a observat ca plantele au un miros urat, datorat pradei in descompunere, dar asta se intampla doar atunci cand planta are prea multa hrana. De obicei insectele se plimba pe cupe sau pur si simplu aterizeaza pe acestea si consuma lichidul dulce, care le atrage tot mai adanc in cupe, fara a mai avea apoi posibilitatea de a iesi deoarece interiorul este alunecos si plin de perisori. Acest lichid este plin de enzime digetive si un numar mare de bacterii, larve de insecte care ajuta la consumarea si digerarea pradei.
15. Utricularia: – un gen care cuprinde 220 de specii, plante care se gasesc pe tot cuprinsul globului, acolo unde plantele carnivore au gasit un loc prielnic de dezvoltare, mai putin in Antarctica. Plantele acestui gen au o cupa sub forma de capcana, unica in plantele carnivore. Numele latin al genului provine de la faptul ca plantele sunt pline de vezicule de forma unor genti. Aceste vezicule sunt foarte mici ca dimensiune, 1-cativa mm. Functia veziculelor, care sunt produse sub pamant sau in apa este aceea de a atrage prada.
Florile de Utricularia sunt foarte mici, dar au forme si culori foarte variate. Veziculele lor sunt cele mai complexe dintre toate plantele carnivore si unele din minunile lumii botanice.
Actiunea carnivora se petrece sub pamant sau sub apa, intr-un mediu umed. Veziculele pomeaza lichid spre exterior prin intermediul glandelor bifide si quadrafide. Ca rezultat, presiunea apei din interior e mai mica decat cea din exterior. Vezicula are o “usa” de inchidere, care e ermetic inchisa. Organisme mici isa gasesc drumul spre intrare. Nu se stie inca exact daca organismele sunt atrase catre vezicula sau nu. Prin atingerea “usii” organismele sunt atrase inauntru de catre curentul de lichid. Datorita presiunii scazute din capcana, apa navaleste inauntru purtand cu sine prada. Prada mai mare, de genul viermilor, nu poate intra toata in vezicula si este digerata pe parcursul unei perioade mai lungi de timp. Pe masura ce portiuni din organism sunt dizolvate intra in vezicula o data cu apa si bucati mai mici si prada este digerata incetul cu incetul, chiar daca organismul mai este inca in viata!
