STILURI DE BONSAI

TRANSFORMAREA UNEI PLANTE TINERE ÎNTR-UN BONSAI

E o metodă uşoară, deloc costisitoare şi relativ rapidă. Referitor la bonsaiul tradiţional japonez, accentul se pune pe cultivarea arbuştilor, a pomilor şi a coniferelor din zona temperată. Acestea, se mută într-un ghiveci şi sunt convertite în bonsai. În climatul temperat, acest lucru se poate realiza destul de uşor, făcând apel la plantele subtropicale şi tropicale, de exemplu, la speciile de ficus şi multe specii de plante mici decorative prin frunze. Alte plante convertibile în bonsai pot fi: bouganvillea buttiana, crasulla ovata, hibiscus rosa-sinensis şi schefflera actinophylla.

Câteva sfaturi pe care trebuie să le luaţi în considerare când convertiţi o plantă într-un bonsai de interior

–          Verificaţi ca planta să nu aibă nici o boală sau să fie atacată de vreun dăunător. Plantele acestea trebuie convertite într-un mod sistematic.

–          Înainte de a cumpăra planta, imaginaţi-vă stilul pe care doriţi să îl obţineti şi încercati să vizualizaţi planta tunsă şi având forma pe care o doriţi ulterior. Acest lucru vă va ajuta în a evita înlăturarea ramurilor în plus

–          În afară de stil, trebuie să aveţi în minte forma şi tipul ghiveciului

–          Nu încercaţi niciodată să convertiti planta atunci când este înflorită; nu doar pentru ca forma plantei e greu previzibilă, dar şi frumuseţea ei va fi distrusă

–          Cumpăraţi o plantă primavara. Un trunchi viguros, în special la bază, va conferi bonsaiului un aer de bătrâneţe, vechime, în timp ce ramurile separate între ele sunt ideale pentru a putea crea un stil formal drept

–          Iniţial, îndepărtaţi ramurile de care nu mai e nevoie. Apoi, tăiaţi crenguţele până la lungimea dorită, întotdeaua dedesubtul mugurilor

–          După ce alegeţi forma copacelului şi faceţi convertirea necesară, oferiţi-i plantei timp să se acomodeze cu noile condiţii. Apoi, cam peste 3 săptămâni, mutaţi-o din vasul ei, tundeţi rădăcinile şi transplantaţi planta în vasul pregătit pentru bonsai

–          Va dura câteva luni până când planta se va adapta noului mediu şi până când stilul i se va contura. Nu udaţi planta excesiv în această perioadă

–          Forma şi culoarea ghiveciului trebuie să fie in concordanţă cu decorul din cameră

STILURI DE BONSAI
Forma şi stilul bonsaiului de interior oglindeşte stilul bonsaiului tradiţional. Imaginea lor creează impresia unei plante în miniatura care creşte în sălbăticie şi care a fost “configurată” de natură. De exempu, o plantă salbatică care a fost expusă în mod continuu condiţiilor de vânt puternic, are de obicei ramurile expuse doar într-o parte. De asemenea, un grup de copaci care au crescut pe un deal mic, e reflectat de stilul de “grup” iar o plantă ce creste pe marginea unei prăpastii şi care are ramurile atârnând în cascadă e descrisă de stilul « cascadă ». Unele stiluri, de exemplu informal drept, formal drept şi cascadă – sunt extrem de populare întrucât pot fi aplicate multor plante. Cea mai importantă identificare a stilului e unghiul în funcţie de care trunchiul plantei se dezvoltă în ghiveci. Unele stiluri se potrivesc doar unor anumite specii, iar altora nu.

Acest stil înfăţişează un trunchi drept cu ramuri care sunt aşezate sub forma unui triunghi. Deşi formal, bonsaiul din acest stil nu are neapărat un aspect simetric. Crengile sunt de obicei orizontale şi grosimea lor scade de la cea mai joasa la cea mai înaltă. Aceasta formă se potiveşte îndeosebi coniferelor, dar în nici un caz copacilor care au fructe sau celor care cresc având un tipar informal.

Acest stil e similar stilului formal, drept, din natură, dar are o formă neregulată sub formă de triunghi şi un trunchi arcuit. Trunchiul nu se înclină mai mult de 15º fie în stânga, fie în dreapta, fie de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta. Atât plantele veşnic verzi, cât şi copăceii trecători se potrivesc acestui stil informal care de obicei atrage atenţia mai repede decât stilul formal şi drept.

Stil cunoscut ca un stil înclinat, trunchiul e poziţionat de-a lungul întregii sale lungimi, într-un unghi cam de 45º. Ramurile cresc şi de-o parte şi de alta a trunchiului, orizontal sau cu o uşoară înclinare. De obicei, dar nu în mod necesar, ele cresc alternativ pe trunchi. Acest stil se potriveşte plantelor trecătoare cât şi celor veşnic verzi. Oricum, e un stil atractiv pentru coniferele perene.

Doar crengile sunt într-o parte la acest stil. Unghiul trunchiului şi al ramurilor e mai pronunţat decât cel al stilului înclinat, cu relativ mai puţine ramuri. Coniferele sunt îndeosebi potrivite acestui stil, care e unul distins. Nu ar trebui să fie aşezat lângă alt bonsai, deoarece e un element important în sine.

Acest stil informal redă forma unui copac în creştere pe marginea unei prăpăstii. Forma ramurilor în cascadă se extinde în afara ghiveciului pentru a crea o trăsătură distinctă. Datorită lungimii trunchiului, e esenţial ca bonsaiul să fie aşezat pe o suprafaţă înaltă, pe un stand decorativ. Acest stil se potriveşte plantelor verzi, la fel ca şi coniferelor şi bonsailor cu floare.

E similar stilului cascadă, dar nu e atât de pronunţat. Iniţial, ramura principală creste într-un unghi aproape orizontal, apoi « cascadele » la un nivel aproape jumătate de marginile periferice de sus şi jos ale ghiveciului.  Acest stil se potriveşte multor bonsai: atât copăceilor verzi, trecători, dar şi celor cu flori.

Stilul implică creşterea unui bonsai deasupra solului dintr-un ghiveci. Rădăcinile se răspândesc de-a lungul rocii şi pătrund în sol. E nevoie de o plantă tânără, care sa fie întâi ataşata de rocă şi căreia să i se permită să se dezvolte înainte să fie încurajată să pătrundă în rocă. Atât plantele veşnic verzi cât şi cele trecatoare, precum şi coniferele pot fi crescute astfel.

Cunoscut ca şi “lipit de rocă”, acest stil înfăţişează un copac care creşte pe rocă, poziţionat într-o tavă cu nisip. Unul sau mai mulţi bonsai pot fi crescuţi în acest stil. Coniferele, plantele trecatoare, cat şi pomii veşnic verzi pot fi folosiţi, dar asiguraţi-va că aceştia sunt mici şi nu domină rocile. Acest stil e de preferinţă să nu fie întrebuinţat în cazul bonsailor cu floare.

Intersant şi simplu, acest stil înfăţişează un trunchi curbat, adesea înclinat, cu ramuri pînă la partea cea mai de sus a trunchiului. Se spune că forma sa înfăţişeaza caligrafia văzută în scrierile japoneze şi chineze. Acest stil nu se potriveşte multor plante tropicale. Se adaptează mai bine coniferelor veşnic verzi.

Un stil distins, bonsaiul « mătură » are un trunchi drept şi la capătul crenguţelor seamănă cu o mătură rotundă. Ramurile au diametru egal, cresc din vârful trunchiului şi se împrăştie în toate direcţiile pentru a forma o coroană circulară sau ovală. Acest stil e « rezervat » pentru bonsaiul trecător şi pentru bonsaiul de interior cu frunze mici.

Acest stil, cunoscut sub numele de mama şi fiica sau tatşl şi fiul, înfăţişează doua trunchiuri care cresc din aceeaşi rădăcină. În sălbăticie, trunchiurile gemene iau naştere natural. Majoritatea pomilor sunt canditaţi potriviţi pentru acest stil de bonsai, dar cele mai populare specii includ conifere veşnic verzi sau copaci trecători, crescuţi pentru frunzişul lor atractiv.

Încorporează mai multe trunchiuri care cresc din acelali sistem rădăcinos şi e cunoscut si sub numele de « stilul buturugă ». Trunchiurile variază în funcţie de grosime şi astfel atrag atenţia. Ca şi stilul trunchi geaman, acest stil include conifere veşnic verzi sau pomi crescuţi pentru frunzişul lor atractiv.

Acest stil cuprinde copăcei separaţi, care redau în miniatură, aspectul unei păduri. Folosind un numar impar de copaci, acest lucru conferă bonsaiului un look natural. Plasaţi copacul cel mai înalt la aproximativ o treime distanţă de marginea ghiveciului. Restul copaceilor plantaţi-i la o diferenţă de nivel pe fiecare parte. Ghiveciul nu trebuie să fie în totalitate umplut cu plante. Acest stil nu e folosit neapărat pentru bonsaiul de interior.

Neobişnuit şi unic, acest stil înfăţişează crengi care cresc dintr-un trunchi care s-a dezvoltat orizontal şi jumatate acoperit de sol. Are un avantaj vizual în plus faţă de stilul grup datorită creării unui interes asupra nivelului solului. Acest stil e rar întalnit la bonsaiul de interior.